Creștinismul este reprezentat de legea vieții

    Circulă printre oameni ca un fel de emblemă a vieții lor de credință:știm ce-i bine și ce-i rău, știm ce zice Biblia, de-acuma nu ne mai rămâne decât s-o împlinim.Și încearcă din răsputeri să corespundă cu ce zice Biblia și așa se duc anii rând pe rând, fără ca oamenii să crească spiritual, fără să obțină altceva decât o îmbunătățire a firii și nicidecum o creștere a omului lăuntric.Îmbunătățirea firii o poate obține orice om, fie el și ateu.Sunt destule metode firești folosite de oameni religioși sau atei, prin care reușesc fie să se lase de băutură, fumat sau alte lucruri dăunătoare.Este o cale a vieții aceasta sau o cale firească?Dumnezeu este de-acord cu o astfel de viața sau ne oferă altceva mai bun și mai ușor? Chiar El ne-a zis în Matei11:29-30,, Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

    Dumnezeu l-a crea pe om, iar Cel care l-a creat pe om a pregătit tot ce trebuia pentru existența omului pe care l-a creat.Omul își trăgea viața din Dumnezeu, iar intenția lui Dumnezeu era ca omul să fie dependent de El pe parcursul întregii sale vieți.Viața pe care i-o dăruise urma să fie hrănită cu o mâncare potrivită, oferită de El Însuși.

     În Genesa2:8-9, ne este arătat că Dumnezeu l-a pus pe omul pe care-l întocmise în grădina Eden unde a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, inclusiv 2pomi cu o însemnătate mai aparte: pomul cunoștinței binelui și răului și pomul vieții.Prin acești doi pomi, Dumnezeu a reprezentat două căi diferite în care-și pot petrece oamenii zilele lor pe pământ:legea care cârmuiește umblarea unora este cunoștința binelui și a răului, în timp ce alții sunt cârmuiți de legea vieții.

     Ce înseamnă legea binelui și a răului?Dacă umblarea noastră este controlată de legea binelui și a răului, atunci, ori de câte ori avem de luat o hotărâre, mai întâi ne întrebăm:e bines au greșit?Ar fi bine să fac asta sau ar fi rău?Mulți creștini șovăie înainte de a se apuca de ceva și întorc astfel de întrebări pe toate fețele în mintea lor.Ei țin ca lucrul pe care-l fac să fie bun.Doresc sa evite orice rău, vor să trăiască o viața potrivit cu ceea ce consideră ei că este creștinismul:așa că își cântăresc cu grijă toate acțiunile și nu fac nimic anume până nu sunt pe deplin convinși că procedează bine.

      Dar Cuvântul lui Dumnezeu spune:,,Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit.” A acționa conform cu apparent nobilul standard de a respinge orice e rău și a alege doar ce e bun, nu e creștinism.Asta înseamnă să trăiești sub lege, înseamnă să acționezi potrivit cu Vechiul Legământ, nu cu Noul.A acționa în acest fel înseamnă a te conforma cu standardele etice sau religioase, nicidecum standardului creștin.

      Creștinismul nu este o religie, ci viața.Dacă ești creștin, atunci ai o viață nouă, iar când trebuie sa te hotărăști cum procedezi, nu întrebi:ar fi mai bine să fac așa?, ci te întrebi:Dacă fac acest lucru, cum va afecta el viața mea lăuntrică?Cum va reacționa viața cea nouă din mine la aceasta? Cei mai mulți se conformează unui standard exterior, deși ceea ce ne-a dat Dumnezeu la nașterea din nou nu este o nouă încărcătură de reguli și rânduieli cărora ni se cere să ne conformăm.El nu ne-a dus din nou la Sinai și nu ne-a dat un nou set de porunci cu ce să facem si cu ce să nu facem.Creștinismul nu ne cere să cercetăm părțile bune și părțile rele ale diferitelor moduri de a proceda, ci să testăm reacția vieții divine în fața oricărei căi pe care ne-am propus-o.Când te gândești să faci ceva, în interiorul tău, viața lăuntrică va avea un răspuns pozitiv sau negativ.Dacă viața lăuntrică începe să pălească, atunci să știi că mișcarea la care te gândeai trebuie evitată, oricât de lăudabilă ar părea. În felul acesta acționează ungerea arătată la 1Ioan2:20,27.

      Prin ce se deosebește creștinul de necreștin dacă aceeași lege îi conduce pe amândoi? Cuvântul lui Dumnezeu ne arată clar:creștinul este cărmuit de viața lui Hristos, nu de vreun cod etic exterior.Când izvorul viu din noi tâșnește ca răspuns la vreo sugestie, pe aceea trebuie s-o urmăm, dar când se retrage, ar trebuie să respingem ideea respectivă.

      Legea vieții este mai presus de bine și rău.Numai ceea ce izvorăște din viața creștină este umblare creștină, celelalte lucruri nu sunt decât creștinism fals, umblare ca restul oamenilor necreștini.Binele și răul sunt așezate laolaltă, iar opusul binelui și răului este viața.Multe lucruri sunt bune din punct de vedere omenesc, dar din punctul de vedere al lui Dumnezeu, ele sunt greșite pentru că le lipsește viața divină.Faptele nu trebuie să fie determinate de bine și de rău.Mulți fac ce le spun ochii lor că e bine și ce le spune mediul din care provin că e bine sau ce le spun anii lor de experiență că e bine.Dar pentru un creștin, orice hotărâre ar trebui să fie bazată pe viața lăuntrică, iar aceasta este absolut diferită de orice altceva.Singura întrebare pe care trebuie să și-o pună creștinul este:viața divină din mine se ridică sau coboară când cântăresc acest lucru?Drumul pe care îl urmez trebuie să fie controlat la fiecare pas de reacția vieții divine.

      Pe Muntele transfigurării au fost prezenți Moise și Ilie, unul ca reprezentant al Legii, celălalt ca reprezentant al Prorocilor.Deci, de față erau Legea și Prorocii, dar cei doi, cărora li se dăduse însărcinarea de a vorbi de-a lungul dispensațiunii Vechiului Testament, au fost reduși la tăcere de către Dumnezeu.,,Acesta este Fiul Meu preaiubit’’, a spus El,  ,,de El să ascultați”.Astăzi creștinismul nu trebuie să trăiască după lege, nici după proroci, ci după Hristos, după Hristosul care locuiește înlăuntrul său.Vom descoperi adesea că lucrurile pe care noi le aprobăm sunt dezaprobate de viața din noi.Când se întâmplă așa nu putem face cum credem noi că e bine, ci cum vrea viața din noi.

      Erau doi creștini care cultivau orez în China, iar ogoarele lor se aflau undeva la jumătatea dealului.În fiecare zi, pe călduri mari ei scoteau apă și își udau ogoarele, iar noaptea dormeau.Într-o noapte, pe când dormeau, cultivatorii din vale au săpat o gaură în canalul de irigație care înconjura ogoarele celor doi creștini și au lăsat toată apa să se scurgă pe ogoarele lor.A doua zi, creștinii au observat acea farsă răutăcioasă, dar n-au zis nimic, ci și-au umplut din nou șanțurile cu apă, iar noaptea următoare li s-a întâmplat la fel.Nu erau ei creștini?Nu trebuie să fie răbdători creștinii, să sufere paguba fără să reproșeze nimic?Așa au răbdat ei mai multe zile în șir fără să spună nimic, iar cine i-ar fi privit, ar fi crezut că în mod sigur, ei cunoșteau o bucurie fără margini.Dar, surprinzător, ei nu erau fericiți deloc, ba încă erau apăsați de această problemă și nu știau de ce nu aveau bucurie înlăuntrul lor.Au vorbit problema lor cu un alt frate de-al lor, iar acesta i-a îndemnat să acționeze conform vieții din interior și nu pe regulile exterioare.A doua zi dimineața au fost în picioare mai devreme ca oricând și prima lor grijă a fost să ude ogoarele acelora care le jefuiseră de atâtea ori ogoarele de apa.Și s-a întâmplat un lucru uimitor:cu cât trudeau mai mult pe pământul celor care îi nedreptățiseră, cu atât deveneau mai fericiți.Când au terminat de udat și pământul lor, inimile lor își găsiseră deja odihna cu desăvârșire.După ce au făcut așa câteva zile, fermierii au venit să-și ceară iertare și au adăugat:Dacă asta înseamnă creștinism, atunci vrem să auzim mai multe despre el.

      Aici putem vedea diferența dintre legea binelui și a răului și legea vieții.Acești doi frați au fost cât se poate de răbdători:nu era bun lucrul acesta?Au suferit ca alții să le fure apa:n-a fost lucrul acesta bun?Dar atunci ce a lipsit de nu aveau pace în inimă?Ce au făcut a fost corect, au făcut ce era bine, dar Dumnezeu n-a fost mulțumit.Ei n-au avut pace în inimă pentru că n-au făcut ceea ce le cerea viața Lui.În momentul în care au ascultat de legea Lui, în inimile lor au izvorât bucuria și pacea.Acesta este creștinismul adevărat, să umbli conform vieții divine.

      O mare schimbare va avea loc în noi atunci când umblarea noastră nu va mai fi condusă de legea binelui și a răului, ci numai de legea vieții.Dacă până astăzi te-ai hrănit mereu din pomul cunoștinței, schimbă-ți pomul.Hrănește-te din pomul vieții.Unul are efect moartea, iar celălalt viața.Dacă vrei să trăiești un creștinism real, alege viața.

         Dumnezeu să te binecuvinteze și să te conducă spre comorile harului Său divin!